Mesagerul
Markus Zusak
Titlu:
Mesagerul
Titlu original:The Messenger
Autor:Markus Zusak
Editura:Rao
An de apariţie:2015
Nr. de pagini:400
Titlu original:The Messenger
Autor:Markus Zusak
Editura:Rao
An de apariţie:2015
Nr. de pagini:400
Descriere:
Faceti
cunostinta cu Ed Kennedy - sofer de taxi, jucator prost de carti si nepriceput
la sex. Locuieste intr-o cocioaba, imparte cafeaua cu cainele sau, Portarul, si
e ingrozitor de indragostit de Audrey. Viata lui este marcata de o rutina
pasnica si de incompetent - asta pana cand nimereste din greseala in plin jaf
bancar. Atunci apare si sansa lui. Atunci Ed devine mesagerul. Alege sa se
implice, isi face traseul prin oras, ajutand sau ranind (cand e cazul) pana
cand mai ramane o singura intrebare. Cine se afla in spatele misiunii lui Ed?
Recenzie:
Scuzaţi-mi
inactivitatea din ultima vreme. Ca mai toată lumea, m-am
bucurat si eu puţin de vacanţă.
De curând am finalizat “Mesagerul” de Markus Zusak şi
mi-a plăcut destul de mult.De la acest autor am mai citit şi “Hoţul de carţi”, carte, pe care am devorat-o anul trecut, prin mai, cred, şi care m-a impresionat foarte mult şi de aceea, acum, se regaseşte pe lista carţilor mele favorite.Sincer, cand am văzut prima dată această carte nu mi-am imaginat subiectul pe care, de fapt îl dezbate.Nu ştiu de ce, dar aveam senzaţia că într-o oarecare masură subiectul are legatură cu religia sau în orice caz, o parte mai spirituală. Dar, apoi, dupa ce am parcurs descrierea, am realizat ce poveste interesantă se ascunde între acele coperţi.
Aici îl întâlnim pe Ed Kennedy, un băiat de 19 ani care este şofer de taxi, chiar dacă vârsta legală este la 20 de ani
“...şi pentru asta am minţit în legătură cu vârsta mea”.Viaţa lui nu este nemaipomenită “Locuiesc într-o magherniţă pe care am închiriat-o ieftin...lucrez ca taximetrist.Am un coleg de cameră...Portarul. Este o corcitură de ciobănesc german cu rotweiller şi miroase groaznic.” până într-o zi, când un eveniment îi marchează viaţa- participarea la jaful unei bănci. De aici încep şi misiunile lui Ed, care devine mesagerul,împarţind bucurie, dar şi nefericire atunci când e cazul.
De curând am finalizat “Mesagerul” de Markus Zusak şi
mi-a plăcut destul de mult.De la acest autor am mai citit şi “Hoţul de carţi”, carte, pe care am devorat-o anul trecut, prin mai, cred, şi care m-a impresionat foarte mult şi de aceea, acum, se regaseşte pe lista carţilor mele favorite.Sincer, cand am văzut prima dată această carte nu mi-am imaginat subiectul pe care, de fapt îl dezbate.Nu ştiu de ce, dar aveam senzaţia că într-o oarecare masură subiectul are legatură cu religia sau în orice caz, o parte mai spirituală. Dar, apoi, dupa ce am parcurs descrierea, am realizat ce poveste interesantă se ascunde între acele coperţi.
Aici îl întâlnim pe Ed Kennedy, un băiat de 19 ani care este şofer de taxi, chiar dacă vârsta legală este la 20 de ani
“...şi pentru asta am minţit în legătură cu vârsta mea”.Viaţa lui nu este nemaipomenită “Locuiesc într-o magherniţă pe care am închiriat-o ieftin...lucrez ca taximetrist.Am un coleg de cameră...Portarul. Este o corcitură de ciobănesc german cu rotweiller şi miroase groaznic.” până într-o zi, când un eveniment îi marchează viaţa- participarea la jaful unei bănci. De aici încep şi misiunile lui Ed, care devine mesagerul,împarţind bucurie, dar şi nefericire atunci când e cazul.
“Eu?Un sfânt?Fac o listă cu ceea ce sunt.Şofer de taxi.Un localnic nenorocit.Mediocritatea in persoană.Un nepriceput în ale
sexului.Un jucator de cărţi patetic.”
De câteva ori pe săptămână joacă alături de
Marv-întruchiparea zgârceniei, Ritchie-o persoană în
mare parte foarte indiferenta şi Audrey- care lucarează şi ea ca
taximetrist şi de care este foarte îndragostit, un joc
de cărţi numit
“Annoyance”.Prietenia lor nu s-a ridicat la standardul pe care l-aş fi dorit
cu adevărat,
dar mi-a făcut plăcere să-i
descopăr fix aşa cum
sunt-plini de defecte şi asemănări.
Cartea este în esenţă o lecţie de
viaţă şi mici întrebări pe
care ar trebui să ni le punem cu toţi.Consider
că la un
moment dat, fiecare are momentul său când se crede un nimeni în această lume, iar această carte vine ca un răspuns la “marea întrebare”.
Ed se simte şi el un nimeni până în momentul când primeşte o carte de joc şi anume un AS de treflă, pe care sunt notate trei adrese. În prima parte este foarte confuz şi nu ştie dacă să viziteze sau nu acele adrese, dar sfarseşte prin a merge in locurile indicate şi astfel, micul nostru protagonist nu mai este doar un simplu şofer de taxi, ci persoana care trebuie să-i ajute pe alţii, ori prin fapte complexe, ori prin mici acţiuni aşa cum au fost cele pentru Milla si părintele O’Reilly.
Pe mine, una, m-au impresionat toate misiunile lui Ed, deoarece fiecare are un mesaj puternic şi în plus sunt o treaptă în evoluţia persoanjului şi a descoperiri de sine.
Recomand această carte tuturor persoanelor care doresc să se descopere şi să realizeze că puterea schimbării stă doar în mâinile lor.
Markus Zusak ne-a uimit şi de această dată cu o idee minunată de care m-am putut bucura.I-aş fi dat 5/5 nuculiţe, dar simt, că faţă de “Hoţul de cărţi”, această creaţie nu s-a ridicat la înalţimea mai sus numitei, plus că limbajul neconformist pe care l-a adoptat nu m-a lăsat să mă identific 100% cu personajele.
moment dat, fiecare are momentul său când se crede un nimeni în această lume, iar această carte vine ca un răspuns la “marea întrebare”.
Ed se simte şi el un nimeni până în momentul când primeşte o carte de joc şi anume un AS de treflă, pe care sunt notate trei adrese. În prima parte este foarte confuz şi nu ştie dacă să viziteze sau nu acele adrese, dar sfarseşte prin a merge in locurile indicate şi astfel, micul nostru protagonist nu mai este doar un simplu şofer de taxi, ci persoana care trebuie să-i ajute pe alţii, ori prin fapte complexe, ori prin mici acţiuni aşa cum au fost cele pentru Milla si părintele O’Reilly.
Pe mine, una, m-au impresionat toate misiunile lui Ed, deoarece fiecare are un mesaj puternic şi în plus sunt o treaptă în evoluţia persoanjului şi a descoperiri de sine.
Recomand această carte tuturor persoanelor care doresc să se descopere şi să realizeze că puterea schimbării stă doar în mâinile lor.
Markus Zusak ne-a uimit şi de această dată cu o idee minunată de care m-am putut bucura.I-aş fi dat 5/5 nuculiţe, dar simt, că faţă de “Hoţul de cărţi”, această creaţie nu s-a ridicat la înalţimea mai sus numitei, plus că limbajul neconformist pe care l-a adoptat nu m-a lăsat să mă identific 100% cu personajele.
Punguta cu citate:
“Ce ai face dacă ai fi în locul meu? Spune-mi! Te rog, spune-mi!
Însă nu ești în locul meu, nici pe departe. Degetele tale dau paginile
acestea ciudate care, într-un fel, creează o legătură între viața ta și a mea.
Ochii tăi sunt feriți de ceea ce văd eu. Îți ocupi mintea cu o poveste de
câteva sute de pagini. Pentru mine povestea are loc, aici. Acum.”
“- Ed, ești cel mai bun prieten al meu.
- Știu.
Poți să ucizi un bărbat cu aceste cuvinte.
Nu ai nevoie de o armă.
Și nici de gloanțe.
Doar de cuvinte și de o fată care să le rostească.”
“- Știi tu, se spune că sunt nenumărați sfinți care n-au treabă cu
biserica și nu știu mai nimic despre Dumnezeu. Dar se spune și că Dumnezeu merge
alături de acești oameni, fără ca ei s-o știe.”
“- Numai într-o societate bolnavă precum a noastră, poate fi acuzat un
om că citește prea multe cărți.”
“Nu-i mare lucru, dar bănuiesc că e adevărat - lucrurile mari sunt
adeseori doar lucruri mici care sunt observate.”
“Uneori, oamenii sunt frumoși.
Nu după înfățișare.
Nu după cuvinte.
Ci după ceea ce sunt.”
Rating:
